Corupții, în schimbare de look

Cine citește declarația de avere a deputatului Alin Trășculescu vede modestia întruchipată. Săracul! Nu are nici casă, nici teren, nici venituri extra salariale, fiind, în schimb, dator cu 6000 de euro la bancă, posesor de automobil vechi și capul unei familii de patru persoane. Declarația lui de interese este albă până la capitolul „Contracte cu finanțare de la bugetul de stat sau local”, unde deputatul apare ca prestator servicii „de neutralizare deșeuri de origine animală” pentru 10 primării din județul pe care-l reprezintă – Vrancea. Sumele sunt însă mici, în jur de 370 de lei pe an de contract, la țară, animalele moarte pe uliță fiind îngropate de stăpânii lor. Înainte de a se ocupa de legi și de hoituri, activități prea puțin rentabile, domnul Trășculescu a fost șef la Registrul Auto Român, reprezentanța Vrancea, post din care alții ar fi plecat aranjați pe viață, dar, din care, domnia sa, după cum reiese din scripte, nu s-a ales cu mare lucru. Unde este, atunci, coruptul lacom, prins în fapt de DNA?
Există două posibilități: fie deputatul este nevinovat (prezumția funcționează până la condamnarea lui de către instanță), fie a primit o mită de 464 000 de lei și a pretins încă un milion, dar a păpat sau a ascuns banii. Ultima ipoteză este mai interesantă și, din 17 aprilie 2012, demnă de luat în calcul în cazul demnitarilor și al funcționarilor care învârtesc banii publici, dar sunt prea curați în declarațiile de avere. Din aprilie, cine își riscă libertatea pentru șpagă trebuie să pitească bine banii, dacă vrea ca, la ieșirea din pușcărie, să se bucure de un trai fără griji. Este data la care președintele a promulgat legea de modificare a Codului Penal, care prevede confiscarea extinsă a averilor, pentru o serie de infracțiuni printre care și cele de corupție. Singurele condiții – acuzatul să fie condamnat la minimum cinci ani de închisoare, iar activitățile sale ilegale să fie aducătoare de profit. Chiar dacă legea este încă îndurătoare cu ei, corupții nu-și mai pot permite să trăiască strident, fiindcă nu se știe cine i-a luat în colimator. Primele averi ilicite au fost confiscate în România postdecembristă, la sesizarea ANI. Șeful Direcției permise auto Argeș a rămas fără o jumătate de milion de euro, după ce agenția a sesizat instanța că averea lui nu se justifică, fostul șef al Gărzii financiare București a pierdut 1 770 000 de lei, iar un fost director de la CFR călători riscă 6 milioane, din cauza aceleiași ANI, care a depus mai multe plângeri, una referitoare și la un fost deputat. Există milioane de motive, așadar, pentru care politicienii să n-o mai vrea. Băieții deștepți se pricep însă să-și acopere urmele. Și chiar și aceia mai puțin dotați sunt obligați să se manifeste prudent și să nu mai facă paradă de averea lor. Prin urmare, în declarațiile afișate pe site-uri, vom găsi mulți bogați săraci, trăitori din salarii și plătitori de rate, un credit la o bancă dând, întotdeauna, bine, fiindcă lumea ar putea crede că, dacă ei ar avea bani, nu s-ar mai împrumuta. Pe scurt: în ciuda bătăliei duse de DNA și ANI, corupția nu slăbește, doar își schimbă look-ul, din salonul aceluiași stilist ieșind aproape cumsecade și hoitarii, și marii prădători.